COMENTARIU Valeriu Suhan Sa nu ucizi...dar nici sa nu pastrezi suveniruri de la victime

De mic se obisnuise cu tot felul de combinatii, care mai de care mai aiurea, iar anturajul sau era dintre cele mai dubioase. Hoti marunti, bisnitari, curve, dintr-un cartier al Capitalei.

Norocul si atu-ul lui, calitatea lui principala, era infatisarea. Din adolescenta, "avea carlig" la fete dar si la femeile mature. Mai ales pentru cele din urma, era un adevarat idol, iar el invatase sa profite de asta , ca nimeni altul.

Oricum, veniturile sale de curva masculina dar si cele din diverse combinatii, tot felul de bisnitarii, ii asigurau un trai decent, sa-i zicem.

Unchi-su era colonel de armata, care stia foarte bine ce "bagabont" era nepo-su, l-a angajat pe tiriplici, intai salariat civil si pe urma l-a facut chiar subofiter in armata.

Omul nostru nu a renuntat nici o clipa la anturajul sau sau la obiceiurile care l-au "consacrat". Intrase si in vizorul contrainformatiilor militare, dar doar atat.

Ba cu una , ba cu alta, c-o gagica , cu-n cartus, doua, de tigari sau o sticla de whisky, personajul a ajuns magazioner la o popota.

De-aici pana sa-l dea afara, n-a fost decat un pas, ca smecheria din capul lui l-a dus direct cu mana pana la cot in haleala soldatilor.

Intre timp a venit revolutia sau ce-o fi fost ea, si omu' nostru a intrat si mai adanc in lumea pe care o cunostea atat de bine, printre hotomani, pesti, curve si mai nou, dealeri si consumatori de droguri.

El insusi incepuse sa mai "traga pe nas". Numai asa, usor, de control, sa nu zica lumea ca-i fraier. Dar, usurel, la un colt, a mai si traficat putin.

Cea mai tare "afacere" a sa insa, a devenit "pinca" ca gazda de jocuri de noroc. Apartamentul din centru al unchiului sau care se retrasese la tara, devenise un adevarat tripou clandestin.

Acolo, veneau nu numai jucatori impatimiti, ci si hoti care jucau inclusiv pe "acarete" provenite din furaciuni.

Bineinteles ca n-a trecut mult si Tony a devenit informatorul politiei. Era inevitabil. Asta, i-a dat mai multa incredere si asta s-a vazut in tupeul sau, tot mai accentuat.

Intr-una din seri, pe masa de joc a parut un inel superb, o bijuterie veche, de clasa, la vederea careia Tony a inlemnit.

Era bijuteria care ii disparuse cand casa ii fusese sparta in urma cu ceva mai mult de un an. Imediat, a vrut s-o cumpere de la cel care o pusese la joc.

Inainte de a fi al lui, inelul apartinuse unei fete cu care se combinase intr-o perioada si pe care o ucisese cu patru ani in urma. Mobilul fusese jaful. Parintii fetei aduceau aur de la turci si il tineau in apartamentul ala. Tony aflase de treaba asta pentru ca trasese cu urechea, dar si pentru ca nu era deloc, prost.

O omorase pe fata lovind-o cu o statueta in cap. Fusese surprins in apartament de venirea intempestiva a fetei acasa si ascuns dupa usa, a atacat-o. Cel mai probabil, fata nici n-a realizat cine a lovit-o. Prada a fost vreo 800 gr de aur si niste bijuterii vechi, de familie. Atat valorase viata fetei pentru licheaua ajuns ucigas.

Tony isi facuse dublura la chei, luandu-le mulajul intr-una din ocaziile cand dormise la fata aia. O chema Sanda, o fata frumoasa dar naiva, ceea ce nu insemna ca n-ar fi trebuit sa traiasca inca.

Alibiul omului nostru fusese minutios aranjat. In ziua care a precedat ziua loviturii a plecat la mare. Acolo, s-a cazat la un hotel, a facut sprituri cu niste hotomani si cu niste "fete". A tinut neaparat, sa fie remarcat. A doua zi, s-a dus la plaja, de fapt spre plaja, dar a ajuns inapoi in Bucuresti, unde a comis-o grav, asa cum v-am spus.

Ceea ce nu stia Tony cand a vazut inelul scos la joc, era ca politia il banuia foarte serios ca el o ucisese pe Sanda.

Spargatorul care ii furase inelul impreuna cu alte "acarete", condusese fara ezitare la casa lui, indicand cu lux de amanunte cum a facut-o, ce a gasit. Una peste alta, furase o mica avere.

Tony nu depusese insa, nici o plangere.

Inelul, gasit la spargator si care era cu totul deosebit, descris cu lux de amanunte de familia Sandei, fusese recunoscut, de unul dintre ofiterii care facusera parte din echipa care investigase omorul asupra Sandei. Familia Sandei a confirmat.

Intamplator sau nu, mai degraba nu, unul dintre amicii lui Tony al nostru, cazut la puscarie pentru detinere si trafic de droguri, vorbeste si spune ca la un moment dat, Tony avea foarte mult aur pe care voia sa-l vanda. Chiar el l-a dus la cativa cunoscuti care i-au cumparat aurul ala. Vazuse si inelul pe care Tony il tinea separat, intr-o cutiuta frumos ornata. Chiar asa era...

"Aparitia" inelului a fost regizata iar abordarea lui Tony de catre politie a fost abrupta. Ancheta in sine cu privire la omor, a durat doar cateva ore.

Ceea ce a mai "varsat" Tony, despre una, despre alta, pe altadata.

Ca orice lichea, Tony s-a "spart" repede.

Sursa : www.mediafax.ro