COMENTARIU Valeriu ŞUHAN Povestea comorii din bibliotecă

A trecut, ca şi cum n-ar fi fost, ştirea privind o victorie extraordinară a României.

Da, fără nici o exagerare, e extraordinar că România a reuşit să-şi păstreze o comoară fabuloasă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a încheiat în mod definitiv litigiul privind biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia în favoarea statului român.

Biblioteca, observatorul astronomic, cu toate colecţiile şi obiectele de valoare, în jur de 1770 manuscrise şi 550 incunabule, rămân ale României prin Biblioteca Naţională.

Dintre ele se distinge „Codex Aureus”, cel mai faimos manuscris medieval occidental scris cu cerneală din aur.

De fapt o parte a lui, că cealaltă se află la Vatican unde se mai află una dintre coperţile legăturii originale sculptată în fildeş şi aur.

Cealaltă copertă se păstrează la „Victoria and Albert Museum” din Londra.

Adevărat sau nu, se vorbeşte de faptul că Ceauşescu a garantat împrumuturile pentru industrializarea României cu această carte.

Cu adevărat, o comoară !

După 1990, profitând de starea noastră de suficienţă, de hămeseala unora, de lipsa de interes şi de respect faţă de trecut, chiar dacă e unul fabulos inclusiv ca valoare în bani sau poate tocmai de aceea, s-a iniţiat desprinderea de statul român a bibliotecii Batthyaneum, cu totul.

Dispreţuitori şi aroganţi, inamici lacomi au vrut să profite ştiind că, în general, nu prea ne pasă, dar, până la urmă, nu le-a ieşit.

Ce mai, Dumnezeu ne-a dat şi, de data asta cel puţin, ne-a băgat şi-n traistă.

E adevărat că Dumnezeu a vorbit prin gura unor români care şi-au păstrat mândria de a fi şi s-au încăpăţânat să se constituie în excepţii.

Unul dintre ei este preşedintele Academiei Române, domnul Ioan Aurel Pop, care a tradus testamentul episcopului Batthyany şi astfel, orice om de bună credinţă a înţeles că acest patrimoniu revine României.

Dreptul României decurge din Marea Unire şi Tratatul de la Trianon care consfinţeşte principiul statelor succesoare.

E clar că, aroganţi şi dispreţuitori, cei care nu ne plac dar le place „Codex Aureus”, consideră că nu suntem demni de a păstra o asemenea comoară.

Ca să le demonstrăm contrariul, ar trebui să le reamintim, an de an şi nu numai, de Trianon.

Numai că, noi înşine am cam uitat de el.

Anul ăsta nici nu am băgat de seamă că la 4 Iunie s-au împlinit 101 ani de la semnarea lui.

Trist, pentru că e actul nostru internaţional de naştere.

Dacă ignorăm când ne-am născut, de ce ar ţine cont alţii ?!

Sursa : www.mediafax.ro