COMENTARIU Valeriu Suhan Masca, simbolul impus al fricii pandemice

Ei bine, aceasta cealalta fata arata ca spre 85% din cazurile de infectare cu coronavirus sunt forme usoare sau asimptomatice, ca peste 90% dintre decese s-au inregistrat in cazul bolnavilor cronic suferind de alte afectiuni, asa-zisele comorbiditati, ca numarul total al deceselor atribuite Covid-19, serios discutabile sub aspectul cauzei dupa cum stim deja, este inferior celor provocate de gripa sezoniera care omoara si ea nenorocita, an de an, semeni de-ai nostri bolnavi grav.

Cifrele statistice mai reci ca piatra funerara ce sta la capul taiat al libertatii noastre, sunt seci, dar elocvente.

Nu exagerez deloc cu capul taiat al libertatii si va reamintesc faptul ca in continuare, prin "grija" guvernului sau, Romania a suspendat Conventia Europeana pentru Drepturile Omului. De ce ? Nimeni nu s-a obosit sa ne spuna.

Oricum, nu pare sa deranjeze pe nimeni lucrul asta. Cei mai multi sunt preocupati sa le fie frica.

"Deviza-i libertate si scopul sau prea sfant" spune un vers din imnul national, dar ala-i numai pentru ocazia teatrala de a duce mana la buzunarul de la piept, nicidecum la inima.

M-am saturat de frica care ne inconjoara si de depresia care a virusat "soft"-ul majoritatii dintre noi. Multi sunt praf cu nervii si panica ii paralizeaza sau le intuneca grav judecata.

Ajunge cu toate aiurelile astea care ne-au otravit viata si ne-au plasat peste noapte, in scenariul unui razboi.

Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei care au plecat de la noi in perioada asta. Cu siguranta am fi vrut sa ramanem impreuna mai mult timp.

A compara cifrele mortii este cel putin nepotrivit si bunul simt ne obliga sa ne abtinem. Folosirea acestor imprejurari triste pentru a ne baga frica-n oase, este insa un lucru abject. Cu toate astea, a fost un mijloc de intimidare, de inducere a fricii.

E o stare de frica in jur pe care am inceput sa o simt din ce in ce mai acut. Frica e normala, printre altele ea face diferenta fasa de bolnavii psihic.

Ceea ce vad eu acum, este o psihoza a fricii, ceea ce e complet altceva.

De la prieteni sau cunostinte, de la oameni pe care nu-i cunosc dar ii intalnesc intamplator, de la trecatori pe langa mine, de la media care in majoritate inunda cu interpretari catastrofice, simti cum se insinueaza pervers ti pernicios, frica.

Ne-am obisnuit atat de mult cu frica, incat pare ca am uitat de ce ne e frica.

Frica a depasit senzorialul, ea face parte deja, din modul nostru de viata. E o stare care ne defineste.

Avem chiar un simbol al fricii, masca.

O natiune, daca om mai fi, de oameni mascati, de frica cui ? A unui "ceva" despre care chiar prospectul mastii spune ca nu il prea poate opri. Dar, acelasi "ceva" poate fi indepartat cu apa si sapun !

E elocvent ca verbalizarea unei situatii care desi existenta si recunoscuta formal, adica lipsa protectiei, este ignorata, purtatul mastii este impus si culmea, legiferat.

Nu exista decat o singura explicatie pentru acceptarea unei astfel de ineptii, frica.

Cui o datoram ? Pai, o datoram celor care ne-au incuiat in case, ne-au inchis spitalele sau le-au transformat in focare de infectie, i-au lasat pe medici si asistenti in voia sortii, ne-au omorat economia, ne-au inchis scolile.

Ne-au luat bucuria de a trai.

Tot aceiasi, au descoperit voluptatea puterii aproape absolute, intrezarindu-i varful de dincolo de nori, ascuns privirii muritorilor de rand, dar care s-au intors superior printre cele lumesti, indraznind cu lacomie la oportunitatile momentului.

Grase oportunitati, suculente. Cred ca le-a lasat gura apa...

A venit primavara si vreau sa ma bucur alaturi de ai mei, atati cati mai am, de toti pe care ii iubesc, de renasterea exploziva a verdelui crud si curat, proaspat si intens.

E atata viata in primavara, ca o dau dracu' de frica !

Sursa : www.mediafax.ro