COMENTARIU Valeriu Suhan Agentul Sanitar Suprem

De la cea mai înaltă tribună a României, Preşedintele ne-a anunţat măsuri de o însemnătate excepţională !

Se redeschid terasele ! Dar, nu oricum ! E nevoie de "masuri foarte speciale" si anume, "mesele vor trebui sa fie la cel putin doi metri, vor putea sa stea maximum patru persoane la o masa"

Se redeschid plajele ! Dar, nu oricum ! "...si aici e nevoie de pastrarea distantei de cel putin doi metri intre scaunele de plaja", ne spune Presedintele.

Avem voie sa iesim din orase, pentru ca "deplasarile vor fi libere" si "deci nu va mai fi nevoie de declaratie cand iesim cu masina sau cu piciorul sau cu bicicleta din localitate". Am citat tot din declaratia Presedintelui.

In final, Presedintele Romaniei ne-a atras atentia, de fapt ne-a repetat, "sa avem grija sa ne spalam pe maini." Imi tot caut cuvintele pentru a fi cat mai politicos in a descrie ce am simtit asultandu-l pe domnul presedinte comunicandu-ne cele de mai sus.

Sper sa le fi gasit.

Totusi, nu pot descrie suficient dezamagirea pe care am simtit-o si continui s-o simt. Ma apasa derizoriul adus in discursul Presedintelui tarii mele.

Imaginea care ma domina este aceea a unui invatator plictisit si lipsit de har, dar tapan si scrasnind, care invata niste loaze ca noi cum sa se spele pe maini, sa-si taie unghiile si sa nu se scobeasca in nas.

Umilinta pe care am resimtit-o este una pe care nu am s-o uit curand.

Impresia pe care domnul presedinte invatator si agent sanitar in acelasi timp, mi-a indus-o, este ca fac parte dintr-o masa de neciopliti, rudimentari, retarzi, iar domni-sa are greaua misiune sa ne civilizeze.

M-a mai durut si maniera expeditiva in care domnai-sa ne-a adresat un "la multi ani" fugitiv, tern si lipsit de viata. "Dati-mi voie sa va spun La Multi Ani ! de Inaltare si de Ziua Eroilor." Atat !

A fost ca o usa trantita-n nas.

Un rictus scurt adresat ca zambet.

Empatie de statuie dintr-un parc parasit.

Daca ceea ce am auzit ieri nu se numeste derizoriu, atunci intelesul cuvantului si-a pierdut orice continut. Pentru mine, cel putin.

Tribuna Presedintiei Romaniei a fost locul de unde am aflat ca derizoriul poate imbraca forme dramatice. Mie mi se pare dramatic sa aud nimicul exprimat de la un asemenea nivel. Pe mine, m-a asurzit dar, norocul meu, nu m-a amutit.

Tot ieri, aflasem ca UE planifica un plan generos si pentru ca suntem parte a ei, cum-necum, ma gandeam ca o sa aflu care sunt modalitatile concrete in care tara mea va accesa cele 33 miliarde de Euro care ne-ar fi alocate.

As fi simtit laolalta cu presedintele meu, ca speranta in revenirea la o viata normala si prospera este indreptatita, ca avem planuri pentru muntele ala de bani si stim cum sa le punem in aplicare pentru a ne reveni si a merge mai departe ca sa ne fie bine.

N-am auzit nimic despre economie, ce si cum facem sa recuperam, sa aducem inapoi la munca oamenii care intre timp au devenit someri, multi dealtfel, sa reconectam sistemele vitale pentru a produce plus-valoare.

Ma gandeam ca vom afla mai multe de la prim-ministrul Romaniei. Nimic nici de la domnia-sa. Doar un ecou umil al sanitarismului deja exprimat de catre cel ce se doreste seful statului.

Probabil ca domniile lor nu ne considera a fi la inaltimea comandamentelor pe care si le-au asumat, iar viziunea pe care o au pentru tara asta unde suntem si noi traitori, este mult peste puterea noastra de intelegere.

Pe vremuri, in satele din Ardeal, cate un tip cu o toba agatata de gat o batea cu tarie pe ulite, oamenii ieseau pe la porti, iar el le striga ce trebuie sa faca, sa varuiasca pomii, sa curete santurile, chestii de-astea, sanitare si obstesti.

N-am depasit nivelul.

In rest, sa fim atenti cum "iesim cu piciorul din localitate", zic...

Sursa : www.mediafax.ro