COMENTARIU Sorin Avram: România sănătoasă la cap

Autor: Sorin Avram
COMENTARIU Sorin Avram: România sănătoasă la cap

România sănătoasă la cap

În crucea nopţii, nişte domni cu figuri sobre te anunţă că starea de alertă va fi prelungită pentru încă 30 de zile. Ţi se interzice să mai ieşi după ora 23.00 din casă. Dacă eşti prins pe stradă după această oră şi nu ai o declaraţie pe proprie răspundere care să prezinte un motiv solid al deplasării eşti amendat. Nu ai ai voie să mergi la nunta prietenului tău, care dacă o organizează riscă să fie amendat. Masca trebuie să o ţii tot timpul pe nas şi pe gură, fiindcă dacă te pârăşte cineva că nu procedezi astfel eşti sancţionat. Trebuie să ţii distanţa faţă de cei dragi, pe care dacă vrei să-i vizitezi este recomandat să-ţi faci un test rapid în prealabil. Nu ştii dacă mâine când mergi la serviciu îţi mai găseşti locul de muncă ori dacă la finele lunii vei primi salariul întreg. La televizor politicienii se ceartă de la funcţii, iar crimele, incendiile şi accidentele de circulaţie se ţin lanţ, aşa cum se ţin maşinile unele după altele pe Valea Prahovei la fiecare sfârşit de săptămână. Pe reţelele de socializare dezbaterile legate de vaccinul anti-COVID sunt mai aprinse decât o pensiune care a luat foc din cauza instalaţiei electrice improvizate. Profesorii, copiii, dar şi părinţii acestora s-au săturat de învăţământul online.

Ei bine, toate acestea lasă urme adânci în psihicul tuturor. Urme care se vor vedea cât sunt de profunde abia peste câţiva ani, în opinia  preşedintelui Asociaţiei de Psihiatrie Socială din România, medicul Alexandru Paziuc: „Oamenii au fost perturbaţi de izolare şi de faptul că au fost puşi într-o altă condiţie decât erau ei obişnuiţi. Nu mai vorbim de şcoala online, care perturbă total modul de creştere şi educare a copiilor. La copiii care au acum 10-11 ani, de exemplu, în 6-7 ani s-ar putea vedea o stare de frică accentuată, o tendinţă de izolare. De asemenea, oamenii vor avea dificultăţi în a socializa şi în a crea motivaţii vizavi de viaţă, de profesie, de familie. Toate astea pot genera depresii severe, pentru că noi nu am fost pregătiţi pentru aşa ceva”.

Într-un dialog pe care l-am avut cu medicul psihiatru Alexandru Paziuc, acesta mi-a spus că ”e important să existe nişte strategii naţionale pe sănătate mintală pe termen scurt, pe termen mediu şi pe o perioadă lungă, dar din păcate structurile care ar trebui să facă acest lucru nu... Ele există, avem Centrul Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog, care din luna martie nu are nicio conducere. Doamna a ieşit la pensie şi din momentul respectiv noi suntem practic decapitaţi, într-un moment în care am fi avut nevoie de o orientare, de o strategie, ca să putem şti cum putem coordona şi celelalte ministere, pentru că vorbim de consum de droguri, vorbim de comportament antisocial”.

Doctorul Paziuc propune crearea unei agenţii naţionale independente, care să colaboreze cu mai multe ministere: ”Pentru a rezolva o problemă de sănătate mintală nu este o problemă strict medicală: consult medical,  diagnostic, reţetă şi la revedere. Este o problemă de prevenţie, deci Ministerul Educaţiei, ce înseamnă reabilitare şi reintegrare socială, deci Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Întrucât noi mai avem şi cazuri medico-legale, persoane care comit crime în contextul anumitor tulburări, sigur ar trebui să fie şi Ministerul de Interne. Vorbim şi despre lupta antidrog. Nu ştiu cum Ministerul Sănătăţii se ocupă de această problemă, de lupta antidrog”.

Agenţia imaginată de medicul psihiatru ar trebui să se afle în subordinea Parlamentului, pentru că sunt necesare foarte multe modificări legislative. Încercări similare referitoare la o strategie naţională privind sănătatea mintală au mai fost, dar toate demersurile au rămas pe nişte foi de hârtie care au sfârşit în nişte sertare: ”Fiecare Parlament, fiecare Guvern a venit, a făcut planuri de acţiune. Există strategii, am avut proiecte pilot cu olandezi, cu austrieci, cu italieni, cu toţii ne-au arătat modelele pe care le putem aplica, s-au plătit bani grei pentru acest lucru, dar totul a rămas în sertar. S-a schimbat ministrul, s-a schimbat sertarul. Avem aşa multe strategii bune şi aşa multe planuri de acţiune, dar nu au o finalitate”.

În concluzie, aşa cum România are programe naţionale de boli cardiovasculare, oncologie sau diabet zaharat, mai ales în contextul pandemiei, ar avea neapărată nevoie şi de un program naţional de sănătate mintală. Bun, dacă se doreşte ca poporul român să nu fie speriat şi să umble debusolat de colo-colo fără să-şi găsească locul şi fără să fie bun de nimic. Programul s-ar putea intitula, de exemplu, ”România sănătoasă la cap”. Numai de nu ar avea soarta altor programe naţionale gen ”România educată” şi ”România normală”.